Măru’ lu’ Cătălin #

Cel mai bun timp sa plantezi un copac este acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun timp este acum.
(Anonim)

Acum aproape 30 de ani, fostul nostru coleg de liceu Cătălin Stoichița, a venit în vizită la Montreal și a sunat la ușă cu un mic băț cu trei ramuri în vârf. Mi-a zis:
“M-am gândit ce să-ți aduc și mi-am zis că cel mai bine ar fi să-ți aduc un măr. O sticlă de vin o bei, o prăjitură o mănânci, dar mărul acesta o să-ți amintească mereu de mine.”

Cătălin, fiind Cătălin, nu m-a lăsat până nu am plantat atunci bățul cu cele trei ramuri ale sale. Din păcate, fiindcă nu am un simț al momentului, nu i-am făcut o poză când a fost plantat.

Anii au trecut iar mărul a început să se ridice:

Îl vedeți in poza de mai sus în fundal. Anul era 2000 iar Anca și Radu terminau liceul sau aproape. Cele trei ramuri crescuseră deja destul de mari dar încă îl mai apăram de iepuri.

Cătălin a mai venit din când în când la Montreal dar nu întotdeauna anotimpul era potrivit pentru plantat copaci. Dar, încă o dată, Cătălin fiind Cătălin, a găsit mereu ceva interesant de făcut. Poza de mai jos este din 2008 și deja mărul era un copac în toata regula.

Timpul zboară, copiii zboară, și o altă generație a început să se bucure de “maru’ lu’ Cătălin”. Fiind un copac vânjos acum, a putut să tină o căsuță intre ramurile sale.

Nu a uitat însă în fiecare primăvară să ne bucure cu miile de flori albe:

Se pare ca vestea despre mărul cu căsuță s-a răspândit în pădure căci într-un an un raton și-a găsit adăpost în căsuță iar în primăvară l-am găsit acolo cu cei trei pui:

Acum, când și nepoții au crescut, căsuța e doar o amintire. Mărul rămâne…

In curând, probabil, ne vom muta in alta casă dar “maru’ lu’ Cătălin” va fi una din cele mai frumoase amintiri din casa aceasta.

Pentru ca am început cu un citat o să închei cu altul:

Cine plantează copaci, îi iubește pe alții în afară de sine
Thomas Fuller